Nasterea Maicii Domnului este prima mare Sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.
Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu.

Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: “Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil”.
Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: “Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocaraa intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale”.
(I Regi 1, 11).
Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
Praznicul liturgic al Nasterii Maicii Domnului
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului exista si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni separati de Biserica ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca acestia n-au imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire; inceputul ei trebuie pus deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul Papei Serghie I (687-701). In secolul al VI-lea, Sf. Roman Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in secolul al VIII-lea, Sf. Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la Slujba Utreniei. Data de
8 septembrie, aleasa pentru praznuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia la inceputul secolului al V-lea.
Maica Domnului in Calendarul popular
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: “O trecut Santamarie, leapada si palarie!” Este vremea in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din aceasta zi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de toamna.

Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc.
In unele traditii, Maica Domnului - adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga la Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.
Icoane ale Fecioarei
Cel mai raspandit tip de icoana a Sfintei Marii este acela de Maica a lui Dumnezeu cu pruncul in brate. Ea pune un brat pe umarul copilului care binecuvanteaza cu dreapta. Asa apare pe bolta altarului si pe catapeteasma. Reprezentarea Maicii Domnului cu pruncul in brate isi are originea prin secolul V, in timpul discutiilor mariologice provocate de erezia lui Nestorie si cea a lui Eutihie. Ca Maica a lui Dumnezeu cu pruncul in brate, e pictata si bust si stand pe tron. Pe bolta altarului apare in intregime, stand pe un tron, incadrata de ingeri, tinandu-si pruncul asezat pe genunchi si cu bratul sprijinit pe umarul lui (cum se vede la Humor) sau cu ambele maini (asa cum apare la biserica domneasca de la Arges); mai simpla e icoana de pe catapeteasma unde apare bust si cu pruncul in brate. Rareori se vad in jur ingeri. Una dintre cele mai vechi tipuri de pe iconostas se afla la Athos - Precista cea cu trei maini, atribuita lui Ioan Damaschin. Se crede ca e un prototip ramas dupa o icoana pictata de Sfantul Evanghelist Luca.
Tot la Athos se afla o icoana a Maicii Domnului cu pruncul, pictata in absida altarului, numita Eleusa-milostiva.

Citeste tot articolul pe infoportal.ro

written by Andrew